Doamne, de cîti ani aud cà toti câinii vagabonzi vor fi castrati în Bucuresti!

For God's sake, for how long have we been told all the stray dogs would be neutralized?
Doamne, de cîti ani aud cà toti câinii vagabonzi vor fi castrati în Bucuresti! ...Nu se dàduserà bani grei, finantare externa, acu' vreo 10 ani, pentru castrare? Si ce a iesit? Probabil câteva vile si masini pentru cei care sunt mai egali decât ceilalti...Cred cà de atunci au trecut vreo 4 generatii de câini vagabonzi...cureaua rosie de la gâtul câinilor castrati a fost o picàturà într-un ocean de hotie si deriziune...
...Pe vremurile de tristà amintire (oare pentru toti?), prin anii '70, la Ecarisajul bucurestean (era unul singur si mizer), se aduceau câinii prinsi de hingheri (care mai intrau si-n curti sau se urcau pe gard si încercau sa traga câinele din bàtàtura omului - cum p'atuncea aveam un câine urias, greu, am gasit latul hingherului rupt sub gard, în curte... pricepeti dvs., dacà ridicau câinii din curte, omul venea sigur sà-si ràscumepre animalul iubit! un câine de pe stradà - nu se stie...aveau baietii savoir-faire! ) - exista la Ecarisaj o femee batrâna, Olga, care muncea de zor printre custile bietelor animale sortite mortii. Având spatiu insuficient, cei de la Ecarisaj sacrificau câinii prinsi la o saptamâna, nu mai asteptau ca oamenii sa se "dezmeticeasca" si sa-si caute animalele timp de 2 saptamâni, cum fusese regula.
Iar Olga, mica, blonda, cu ochii albastri, cu chipul împietrit si total necomunicativà, îmbracatà reglementar, cu cizme, halat, sort de cauciuc si mànusi de protectie, se agita printre custile câinilor...O sà mà întrebati: "Ei si ce? La urma urmelor ce fàcea Olga? Probabil era angajata Ecarisajului si fàcea curat"...
NU! Olga era profesoara la pensie si muncea voluntar pentru a face ca ultimele zile din viata acelor biete animale sortite pieirii,pe cât posibil sà fie ceva mai suportabile, mai "umane" (un adjectiv al càrui sens multi umanoizi nu-l merità!) . Le dadea apa, si chiar mâncare (de unde o fi obtinut-o?), le spàla custile..., îi îngrijea pe cei bolnavi...
Nu stiu ce s-a mai întâmplat cu Olga, pânà când o fi rezistat fizic si moral acolo...
Dar merità un omagiu si un cuvânt de profund respect aceastà doamnà, care în mod sigur, la Judecata Finalà, acolo Sus, a avut ca avocat pe Sf.Francisc, nu credeti?
Nicoleta, Franta martie 2010