Acum cateva zile am vizitat din nou adapostul de caini de la Bucov, insa de data asta am plecat cu o alta stare de spirit.
Nu voi pune accentul pe cainele ranit grav, inert, plin de sange, de care nimeni nu isi facea mila sa il eutanasieze pentru a-i scurta suferinta. Nici pe cei pana la 55 de caini dintr-un tarc. Si nici pe cainele cu o stare atat de avansata de raie incat ajunsese aproape fara par si insangerat de la atata scarpinat. Nu. Azi voi pune accentul pe faptul ca sambata, la Bucov, s-a intamplat o minune: doi ingerasi au parasit adapostul. Si nu in modul in care animalutele de acolo parasesc adapostul de obicei. Nu. Ei au plecat altfel: adoptati de o familie vadit iubitoare de animale.
Nu voi pune accentul pe cainele ranit grav, inert, plin de sange, de care nimeni nu isi facea mila sa il eutanasieze pentru a-i scurta suferinta. Nici pe cei pana la 55 de caini dintr-un tarc. Si nici pe cainele cu o stare atat de avansata de raie incat ajunsese aproape fara par si insangerat de la atata scarpinat. Nu. Azi voi pune accentul pe faptul ca sambata, la Bucov, s-a intamplat o minune: doi ingerasi au parasit adapostul. Si nu in modul in care animalutele de acolo parasesc adapostul de obicei. Nu. Ei au plecat altfel: adoptati de o familie vadit iubitoare de animale.
O doamna si fiul ei au venit sa adopte un catel de la adapost, fapt in sine o raritate. Si in timp ce se plimbau printre tarcuri incercand sa aleaga un caine, au sfarsit prin a fi ei cei alesi. Un pui mititel de numai cateva saptamani le-a luat-o inainte si si i-a ales el pe ei, urmandu-i prin perindarile lor prin intreg adapostul. Cum sa nu te miste vazand o dragalasenie de metis de pechinez mai scund decat iarba, abia impleticindu-se pe picioare, dar nerenuntand sa te urmeze? Asa ca dansii nu i-au intors spatele. Intr-un final, tanarul a luat in brate puiul si nu s-a mai dezlipit de el.
Insa am fost surprinsa sa asist nu la o minune, ci la doua. Mama si tanarul au hotarat sa mai adopte inca un puiut, asa ca sambata, nu unul, ci doi catelusi nevinovati de numai cateva saptamani au plecat de la adapost in bratele cuiva care i-a dorit. Cineva care cred ca o sa ii iubeasca si respecte asa cum merita niste fiinte care au atat de mult de oferit. Cineva care se va bucura de afectiunea pe care numai necuvantatoarele stiu si pot sa o intoarca inzecit celor ce-i iubesc si ingrijesc.
Asa ca, in ciuda durerilor sufletesti pe care le am adesea la Bucov, sambata am plecat cu o alta stare de spirit de acolo. Atat de fericita, de parca as fi fost eu unul din catelusii adoptati, cu o viata intreaga inainte, de acum membri ai unei familii iubitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu