101 Dalmatieni

Desenul animat 101 Dalmatieni este o ecranizare a cartii cu acelasi titlu a autorului britanic Dodie Smith.
Aceasta poveste contemporana a reprezentat o adevarata sansa pentru echipa Disney dupa sase ani in care aceasta nu mai produsese nici un film notabil, dupa succesul din 1959 cu Frumoasa din Padurea Adormita. 101 dalmatieni este o schimbare radicala atat ca poveste cat si ca stil. "Exagerarile" animate din film erau cu totul altceva decat tendinta de realism manifestata in pelicule mai vechi precum "Cenusareasa" si "Frumoasa din Padurea Adormita". Versiunea originala a filmului a fost un mare succes inca de la premiera din 1961, chiar daca fusese lansata cu peste o luna inainte de Craciun, Disney ratand astfel, din motive necunoscute, tocmai perioada sarbatorilor de iarna, cea mai buna pentru lansarea unor astfel de productii.
Cea mai placuta surpriza pentru Disney este ca filmul nu si-a pierdut din farmec nici dupa cele cateva decenii care au trecut, fiind in continuare in topul preferintelor copiilor si adultilor, si creand in paralel o intreaga industrie de jucarii, carti, reviste si jocuri video, precum si continuari animate sau pelicule de lung metraj. Cu exceptia celor care urasc sau se tem de caini, povestea este si astazi iubita, iar personajul malefic Cruella De Vil si-a castigat la randul sau celebritate, fiind unul dintre cele mai cunoscute personaje negative din istoria filmului de animatie. Pur si simplu rea, fara calitati ascunse care sa mai indulceasca imaginea, Cruella a beneficiat la inceput de vocea actritei Betty Lou Gershon, care i-a dat acel timbru special, ascutit si antipatic, pe care nici un copil nu mai are cum sa il uite. Mai mult decat atat, Cruella a fost in multe promotii si pe multe afise un personaj important, daca nu chiar major, atat de mare a fost impactul pe care l-a avut asupra publicului.
In 1961 Walt Disney riscase cu 101 Dalmatieni o schimbare importanta a traditiei filmelor de animatie ce purtau semnatura lui. Rezultatul a fost reprezentat de modificarile majore in stilul animatiei si al naratiunii. Pongo si Perdita sunt doi dalmatieni care se intalnesc intr-un parc londonez si care reusesc sa isi faca stapanii sa se casatoreasca pentru ca ei doi sa ajunga impreuna si sa dea nastere unei adorabile familii canine. Cei doi au 15 pui, furati de Cruella De Vil, care vrea sa le ii transforme intr-o originala haina de blana. Dar puii reusesc nu doar sa scape, dar si sa puna punct planurilor unuia dintre cele mai fascinante personaje malefice marca Disney.
Pentru celebra pelicula "101 Dalmatians" o ecranizare a cartii de succes cu acealasi titlu, scrisa de Dodie Smith, timp de trei ani, au lucrat aproape 300 de artisti, care au folosit ... 1.218.750 de creioane.
Au fost utilizate peste 1000 de nuante (unele dintre premiera) pentru a obtine subtilitatea si varietatea artistica necesare pentru un desen animat ce avea sa faca istorie.
Spre exemplu, in total sunt exact 6.469.952 de pete pe blana dalmatienilor care apar in 113.760 de cadre ale filmului. Pongo are 72, Perdita 68 si fiecare din ceilalti 99 de pui nu mai putin de 32. Pe langa pete, toate efectele de culoare au necesitat 800 de galoane de vopsea, cantarind aproape 5 tone, suficient pentru a zugravi 125 de locuinte de marime medie.
Vocile animalelor si oamenilor au fost asigurate de 25 de persoane. Inregistrarea vocii pentru o pelicula de animatie era un proces complex, ce dura indelung, astfel incat exista pericolul ca unul dintre actori sa renunte pe parcurs. Asa s-a intamplat si cu Lisa Daniels, actrita aleasa sa fie vocea personajului Perdita. Dupa ce doar o treime din "rolul" sau fusese inregistrat, Daniels s-a mutat la New York, iar producatorii au cautat in intreaga America o voce asemanatoare.
Povestirea din punctul de vedere al aventurii a fost un concept bine gandit si care s-a bucurat de succes. Costurile ridicate necesare pentru a crea astfel de productii de animatie l-au determinat pe Ken Anderson, sef al studiourilor de animatie, sa caute o solutie care sa scurteze timpul de productie, ceea a si reusit. Sistemul gasit era ca desenele originale sa fie fotocopiate direct pe pelicula, o idee care va fi folosita pentru urmatoarele doua decenii. Costul initial a fost de patru milioane de dolari, iar incasarile filmului doar in SUA : 143 de milioane. Anderson gasise o solutie ideala, iar Disney lansase o pelicula nemuritoare.

In anul 1996 s-a realizat si un film in care au fost distribuiti actori cu nume sonore, printre acestia se afla si Glenn Close in rolul Cruella De Vil.