Este foarte posibil ca lupul sa reprezinte stramosul cainelul domestic de azi. Omul preistoric avea ceva in comun cu acest celebru animal: sociabilitatea. Erau amandoi animele ce nu duceau o viata de indivizi solitari, ci traiau in comunitate, in care raportul dintre indivizi era de importanta fundamentala pentru supravietuirea intregii specii. Progresiva intelegere si alianta dintre om si caine ne-a permis, la inceputul dezvoltarii societatii omenesti, sa devenim pastori: cu doar unul sau doi caini este posibil sa stapanesti o turma de o suta de oi, avand astfel hrana asigurata. Si fara un efort excesiv fata de o alta activitate, cum era vanatoarea, avand astfel la dispozitie mai mult timp pentru gandire, pentru creatie, pentru stiinta, arta, legi. Cainele, la randul lui, si-a cules avantajele traind alaturi de om, de la care primea mancare si adapost sigur pentru el si puii sai.
Pisica a fost domesticita mult mai traziu fata de caine, avand o fire mai solitara, atasata de spatiului vital (teritoriu, casa) si rutinei cotidiene. Nu trebuie exagerat considerand ca pisica este un animal lipsit de sociabilitate: este mai corect sa o consideram ca pe un animal caracterizat printr-o puternica independenta. 
In societatea moderna si mai ales in mediul domestic si urban, raportul cu animalele de companie s-a transformat esential intr-o interactiune de tip emotional, de afectivitate. Legatura creata este facuta din dragoste, divertisment si mai ales din respect reciproc. Dependenta de stapan datorita unor necesitati primare vitale indeamna la responsabilitate. Aceasta, alaturi de afectivitate, construieste baza succesului unui raport in care anuimalul nu este doar un obiect, ci are demnitatea unei fiinte reale.
Azi se utilizeaza tot mai mult efectele terapeutice pe care animalele de companie sunt capabile sa le ofere, atunci cand sunt inserate corect si oportun in structuri sociale cum sunt casele de odihna, spitalele, scolile, etc. Cainele si pisica, atunci cand intra intr-un nucleu familial, reprezinta un motiv de asociere, de unire, de sporire a comunicarii dintre diferitii membrii ai familiei.
A detine un animal de companie poate juca un rol important in educarea si dezvoltarea copilului, in formarea personalitatii lui. Terapia prin animalele de companie (pet-therapy) poate actiona asupra copiilor ca element de stabilitate afectiva si emotionala: dar intr-o optica in care este cuprinsa amplu notiunea de responsabilitate si de organizare comportamentala.
Ceea ce ne atrage in mod obisnuit la caini si pisici, cel putin din punct de vedere rational, este puterea lor de comunicare, atitudinea permanent jucausa, fidelitatea si aspetul lor estetic. Ceeace impresioneaza este toleranta ce o manifesta fata de comportamentul uman: ne accepta cu nervozismele noastre si cu toate problemele ce le avem, fara sa se lamenteze. Dar sunt vizibil influentati de starea noastra de spirit.
Atitudinea cea mai corecta pentru a creste un caine sau o pisica ar trebui sa se bazeze pe observarea comportamentului normal al animalului, documentandu-ne din reviste specializate si apeland la sfatul medicului veterinar. Sa ne amintim ca un animal de companie nu se poate trata singur, el fiind dependent de grija ce i-o purtam. Sa nu uitam ca prietenii nostri cu patru picioare nu au ambitii, ei cautandu-si doar mica fericire alaturi de stapanul in grija caruia le-a fost dat sa traiasca.
Doina Mot 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu