Adapostul de la Bucov nu este un pamflet...

Nu este pamflet. Este realitate pura. Scene de cosmar de ani de zile: caini sfasiati, morti de zile intregi, cu burtile spintecate, cadavre ridicate cu multa scarba si lene de catre angajati, in urma unor reclamatii.

Nu ii putem numi ingrijitori, am jigini limba romana.

Imaginati-va cum erau si cum mai sunt omorate aceste animale, cu zecile deodata, in tarcuri, tragand de ei si chinuindu-i. Si aceeasi oameni credeti ca se pot obisnui acum, dupa aparitia legii de protectie a animalelor, sa ingrijeasca cainii in loc sa-i hacuiasca?
Va este mai bine, domnule director Vlad, sa va protejati psihic respingand orice informatie de acest gen si refuzand schimbarea situatiei de la adapost?

Pentru mentinerea unor asemenea orori v-au angajat?

Pana acum nu ati dat nici o solutie pentru reducerea numarului de caini de pe strazi decat omorarea lor. Acum ii faceti „disparuti” pe furis, se pare ca totusi ati auzit de legea de protectie a animalelor care interzice omorarea cainilor comunitari care, din dispozitia Dvs, sunt prinsi in continuu, fara discernamant, fara reclamatii si inghesuiti in tarcurile inchise cu lacate, cu scop unic de a fi distrusi in cel mai scurt timp.

Intr-adevar, lacatele reprezinta o nota personala in paranoia care a cuprins intreg personalul administratiei de la Bucov.

Domnule Vlad ce-ar fi daca:

- v-ati da jos ochelarii negri scapati din filmele cu mafioti si ati privi cu ochi limpezi adapostul pe timp de ploaie, pe ger si ninsoare si l-ati inspecta pe jos, nu din masina, mai ales cand cainii stau cu noroiul pana la gat sau inghetati , fara paie sub aparatorile improvizate, zise cotete.

Cele 6 tarcuri noi NE-AU COSTAT 450 milioane, pentru cateva plase si umbrare. Si pe jos bolovani cat casa. Urmatoarele tarcuri cat NE VOR COSTA?

Nu va este rusine?

- v-ati preocupa de ce dispar cainii, fara urma, din adapost, nimeni nu stie nimic, nimeni nu are responsabilitatea lor,  inregistrari nu exista, zona crepusculara nu gluma, sunteti fericit ca se micsoreaza numarul lor. Ce cauta acei angajati ai Dvs la serviciu daca nu cunosc cati caini au precis si ce ce caracteristici, de unde ii aduc, in ce tarc ii pun, ce caini sunt adoptati sau care mor, la fel, din ce tarc si unde se duc ei. Despre conditiile in care ii tineti s-a vazut in aceasta iarna. Zecile de fotografii stau marturie indiferentei si intentiilor crinminale manifestate fatis, mai ales prin lipsa de implicare in ameliorarea situatiei.

Nu va este rusine?

- v-ati preocupa de ce exista o asa mare mortalitate naturala, in special datorita sfasierii cainilor de catre alti caini.

- ati elimina cele 3 femele, care de la angajarea lor (pe relatii) nu au muncit nici o secunda; fumat, barfa, joaca, ciorapi si fustite la buric, bijuterii atarnate si rasucit suvitele de par intre degete, comod asezate pe canepelele din dotare. ELE STAU PE BANII NOSTRI.

Nu va este rusine?

- daca ati elimina timpii morti ai angajatilor Dvs, ei jucandu-se frecvent pe calculator sau table.

ATI CALCULAT ZIUA LOR DE MUNCA ? Ei se odihnesc, pe banii nostri pentru activitati suplimentare mai banoase.

Nu va este rusine?

Domnule Vlad ce-ar fi daca:

- ati selecta si instrui personalul sa lucreze in spiritul legii de protectie a animalelor;

- ati recunoaste, in liniste, ca episodul ‘lacate pe tarcuri” este inadecvat; 

- adapostul ar fi intretinut conform legii si ar avea un aspect vesel si luminos;

- ar avea un program de ingrijire a animalelor bolnave si de prevenire a bolilor prin medicamentatie si vaccinare;

- v-ati asigura ca animalele au un minim de conditii de supravietuire si ca suferintele animalelor ar fi nu numai reduse dar si prevenite;

- v-ati preocupa pentru reducerea stresului animalelor aflate in grija si nu de respingerea si urmarirea iubitorilor de animale veniti la adapost din mila si cu resurse proprii;

- ati intampina cu placere orice vizitator in adapost,  potential voluntar/donator, ati crea conditii pentru atragerea sponsorilor;

- v-ati preocupa sa formati un personal prietenos, care sa atraga publicul in sensul adoptiilor;

- ati deschide larg portile si ati chema cat mai multi voluntari ca, impreuna, sa desfasuram actiuni informative eficiente pentru cresterea adoptiilor, schimbarea mentalitatii cetatenilor fata de acest animal care este o fiinta si nu un gunoi, pentru educarea oamenilor in privinta problemelor comportamentale ale cainilor , despre suprapopulare, despre ingrijirea si stapanirea lor;

Si cel mai important

- daca v-ati preocupa pentru sustinerea campaniei de sterilizare a tuturor cainilor.

Atunci , probabil, v-ati castiga respectul cetatenilor acestui oras, prin munca sustinuta pentru insanatosirea strazilor, bunavointa sefilor si prietenia celor care sustin drepturile  animalelor.