Monica Davidescu

Actrița Monica Davidescu, dincolo de femeia de carieră pe care o cunoaștem cu toții, perfecționistă și ambițioasă, suavă și totodată puternică, este o persoană fermecătoare, plină de sensibilitate, cu care îți face plăcere să vorbești și pe care ți-ai dori-o ca prieten. Mereu implicată în diverse proiecte profesionale, cărora li se dedică în totalitate, Monica nu uită de oaza de liniște de acasă. După o zi istovitoare la teatru sau la filmări, artista se regăsește pe sine alături de soț, nimeni altul decât Aurelian Temișan, și de… Agatha, Cupi și Troțki, cei trei prieteni necuvântători care îi înseninează și cele mai triste momente ale vieții.

Lui Cupi i-a fost salvată viața

Îmi face plăcere să vă povestesc câte ceva despre animăluțele care îmi aduc cea mai mare bucurie în viață, deocamdată. Am acasă o cățelușă Pincher metis ce a împlinit 7 ani, Agatha, un băiețel Pincher Australian, de 4 ani și jumătate, Cupi, și un pisic persan albastru, de 5 ani și jumătate, Troțki. Agatha și Troțki sunt la noi în casă încă de când erau foarte mici, dar Cupi a venit în casa noastră acum doi ani, în urma unui accident neplăcut: l-a mușcat foarte rău un câine mai mare și, cum am fost de față, l-am luat repede și l-am dus la Spitalul Veterinar, unde a fost salvat de medicul Cristina Fernoagă. Diagnosticul: triplă fractură de bazin, coloană sfărâmată la nivelul cozii și plagă deschisă pe jumătate din abdomen. Cum stăpâna lui nu avea prea mult timp să-l îngrijească, am hotărât de comun acord să-l cresc eu și să rămână al meu. Persanul Troțki a fost adus de soțul meu ca și cadou de Anul Nou (Revelionul 2003-2004), când eram plecată în America. L-am găsit acasă jucându-se cu cățelușa Agatha”, ne povestește cu bucurie vedeta.

„E o plăcere să vezi un film împreună cu Agatha, Cupi și Troțki”

„Cupi e un cățel adorabil și plin de viață, care s-a învățat foarte repede cu noua lui familie. Pisicul l-a înconjurat cu dragoste din prima seară și a dormit cu el pentru a-i prelua din dureri, iar cățelușa plângea odată cu el sau venea noaptea să mă trezească dacă el nu se simtea bine”, povestește emoționată „mama” adoptivă. Cine nu a crescut un animal în copilărie sau mai târziu, la anii maturității, nu poate înțelege legătura ce se poate forma între stăpân și simpaticul necuvântător. Dragostea necondiționată și bucuria pe care ți-o oferă este asemănătoare cu aceea a unui copil inocent. Împreună învață și ajung să se cunoască mai bine decât o fac doi oameni într-o viață! Așa este și Monica atunci când vine vorba de Agatha, Cupi și Troțki: „Vorbesc cu ei ca și cu oameni mari… ei înțeleg și ascultă comenzile. Nu sunt genul de căței care merg în două picioare, dar știu cum să se comporte în diferite situații. Comunicăm și asta e cel mai important”. Deși este foarte ocupată, Monica își face timp pentru ca micuții să aibe parte de toată dragostea: „Îngrijirea propriu zisă înseamnă jumătate de oră (mâncarea, apa, medicamentul dacă e nevoie și cele trei ieșiri afară de câte zece minute). Fiindcă sunt câini friguroși, alergarea se face prin casă, în interminabilele ore plăcute de joacă, iar restul… vine de la sine. Ce pot să spun? E o plăcere să vezi un film împreună cu animăluțele care își schimbă pe rând locul de lângă tine, ca să fie mângâiați cu toții, masa la care participă stând lângă scaun cu loialitate, bucuria cu care te întâmpină… etc sau modul insistent cu care îți oferă jucăria pentru a-ți distrage atenția și a uita de toate celelalte probleme”.

„Animalele împrumută din personalitatea stăpânilor”

Chipul Monicăi se înseninează de îndată ce o întreb cum se comportă cei doi căței și pisicul, în jocurile lor. „Ooo da! Se dau la joacă toți trei și e o plăcere să vezi cum pisicul fuge ca să fie urmărit de căței, apoi se urcă pe pervaz și se uită la ei, atingându-i cu lăbuța. Sau cum cei doi căței iau câte o jucărie și o plimbă de colo până colo ținându-o amândoi în gură, ori cum cățelul o prinde de picioare ca să o împiedice pe cățelușă atunci când ea sare să vină prima la mângâiat când venim acasă. Când plecăm trebuie sa le spunem «La revedere!», pentru că altfel latră după ce încuiem ușa, dar dacă le spunem să aibă grijă unul de celălalt îi responsabilizăm și gata, nu mai latră!”. Curioasă să aflu dacă este adevărat că animalele de companie preiau din carecteristicile stăpânilor, ating și acest subiect: „Sunt sigură de faptul că animalele împrumută din personalitatea stăpânilor. Cei mai mulți spun că Agatha seamănă cu mine și la comportament, și la față, iar băiețelul a împrumutat ceva din Aurelian. Pisicul își păstrează personalitatea oricât de tare ne-ar iubi și oricât de corect răspunde la comenzile pe care le fac cățeilor!”

Cățeii – spectatori

Ca în orice casă de artiști, Monica Davidescu și Aurelian Temișan repetă pentru spectacole. Actrița ne dezvăluie: „Noi suntem artiști și repetam mult acasă, așa am făcut și cu spectacolul «Chicago», iar cățeii se uitau la noi destul de uimiți pentru că nu înțelegeau de ce «ne certăm», de ce anumite tonuri nu le sunt familiare și de ce repetam aceleași vorbe. Erau bulversați. În rest, pot să le spun orice, ei înțeleg. Dacă îi spun cățelușei «Tu trebuie să rămâi acasă pentru că acum plec cu Cupi la doctor», ea se duce la locul ei, în coș, deși mă vede pregătindu-mă să ies afară cu celalalt. Afară, iată un cuvânt miraculous pe care de câte ori îl aud, întorc capul într-o parte, ca și cum ar întreba «mergem afară?! Dacă da, noi suntem pregătiți!».

„Aș da legi extrem de dure”

Tot căutând în cufărul povestirilor sale, am întrebat-o ce lege ar da, în calitate de om al societății, mamă a trei „copilași” și membră a unei fundații care salvează animalele. „Aș obliga toți oamenii care stau la curți să adopte unul gata sterilizat și vaccinat, iar cei care au deja, ar fi obligați să-i îngrijească mai bine. Pentru cei care tratează animalele cu brutalitate aș da niște legi extrem de dure, care sigur nu ar conveni niciunui individ care ar îndrăzni să atace un animal fără apărare”, ne spune Monica, în ai cărei ochi se citește setea de dreptate.

„Am început campania de plasare a cățelușilor”

Trecând de la poveștiri amuzante ale celor trei năzdrăvani ai familiei Davidescu-Temișan, am ajuns la probleme serioase, abordate tot mai des de emisiunile de știri din România. Care să fi fost motivul pentru care Monica s-a dedicat cauzei animalelor fără adăpost? „Din antipatia multor altora. Văzând pe cei care aruncă cu pietre în câini sau pe cei care pun câinii lor pe care îi țin în lesă să-i muște pe cei fără stăpân și fără apărare. Și apoi, din milă. Nu pot să stau bine mersi în casă după ce am văzut că un suflet de cățel stă leșinat la ușa blocului. Mă duc să-i dau ceva de mâncare și puțină apă. Acum, împreună cu alți trei vecini din cartier am început campania de plasare a cățelușilor existenți în zona blocului în care locuiesc și am plasat deja șapte, gata vaccinați și deparazitați și cu promisiunea de sterilizare la vârsta de 7 luni (mai am 13!). De asemena, am demarat campania de sterilizare a cățelelor (în mod special) și am sterilizat deja 16 ducându-le la Asociația Primăriei, unde se sterilizează, vaccinează și cipează gratuit cățeii fără stăpân”, ne mărturisește Monica. „Nu pot spune că acum se mai urmează modelele pozitive, nici nu cred că exemplul meu îi poate mobiliza pe toți iubitorii de câini să pună în mașină două cățele și să le ducă acolo unde sunt îngrijite și sterilizate timp de șapte sau nouă zile, după care să meargă să le ia și să le aducă înapoi în locul în care s-au obișnuit, pentru că stiu că nu va ține. Povestesc totuși aceste lucruri în speranța că măcar câțiva să facă la fel ca mine. Marele câștig este că animalele fără stăpân nu se mai pot înmulți și suferi pe străzi”, încheie Monica Davidescu.