CRISTINA TOPESCU - "Mintea fara suflet poate naste monstri"

Vedeta Prima TV Cristina Topescu este escortata de cainele ei peste tot, chiar si in cabina de machiaj, inainte de a intra in direct, dar nu pentru a se apara de un eventual agresor, ci fiindca este o mare iubitoare de animale si ii este greu sa se desparta de patruped, chiar si pret de cateva minute. Pentru a nu-si lasa cainele sa rabde de foame, in drumul dintre casa si sediul din Pipera, vedeta TV cara zilnic, in masina, oale cu mancare gatita special pentru cel mai bun prieten al omului.

Surse din anturajul vedetei sustin, insa, ca nu doar ciobanescul german se infrupta din specialitatile Cristinei Topescu: "Iubeste animalele si nu o data a coborat din masina, pentru a hrani caini vagabonzi. Ii este mila de ei si, fiindca are mereu in portbagajul masinii mancare pentru cainele ei, opreste si le da cate ceva". Stirista a fost surprinsa, recent, de paparazzii CANCAN, in timp ce oferea spre adoptie mai multi catelusi unor trecatori. Ea avea portbagajul masinii ticsit de custi si, in doar cateva minute, a dat cateii unor iubitori de animale care s-au aratat dispusi sa ofere acestora un camin.
Mare iubitoare de animale, prezentatoarea stirilor de la Prima TV, Cristina Topescu, nu rateaza nicio ocazie de a ajuta necuvantatoarele aflate la ananghie. Ea insasi posesoarea catorva exemplare canine, dintre care doar unul este de rasa, vedeta le poarta de grija si altor catelusi fara stapan. Cristina se implica foarte mult in adoptia animalelor strazii, punandu-si la bataie timpul liber si chiar masina.
- Esti cunoscuta drept o mare iubitoare de animale. Ce mai fac cainii tai? Dar nefericitii de caini ai strazii? Esti implicata in mod direct in activitati de protectie a animalelor?
- Sunt implicata zilnic. Toata viata mea e marcata de cruzimea celor care chinuiesc animalele, fie ca sunt caini, cai sau alte animale. Viata mea e mult mai convulsiva si mai putin comoda din cauza asta. Fiecare avem insa o cruce de purtat. Traim intr-o tara in care nu exista pic de respect fata de viata: fata de viata copiilor, a batranilor care ne-au crescut, daramite fata de cea a bietelor animale! Nu simtim nici un strop de compasiune. Trecem zilnic pe drumuri si sosele pe care zac caini si cai loviti de masini - unii cadavre, altii in agonie. Multi dintre noi nu avem nici macar impulsul de a intinde un os sau o bucata de paine unui catel vagabond, de a-l mangaia macar sau de a-i spune o vorba buna, de a-i da putina apa, cand afara sunt peste 40 de grade. Asistam zilnic la acest spectacol al suferintei lor si al cruzimii noastre. Toate astea fac parte din peisajul cotidian. Nu ne misca. Nici macar nu tresarim. Cat despre cateii mei... fac foarte bine. Sunt niste catei ingrijiti, iubiti si fericiti acum, dupa ce au patimit multe. Ce ne facem insa cu cei de pe strada, batuti, chinuiti, infometati? Ce ne facem, mai nou, cu caii abandonati iarna pe campuri si aiurea, in plin ger, si impiedicati la picioare ca sa nu se poata misca? Ce ne facem cu copiii aruncati la gunoi de femei-monstri, cu cei chinuiti prin orfelinate, ce ne facem cu toate astea? Unii ne zbatem, incercam sa facem cat putem, dar drama e ca nu reusim sa facem nici a mia parte din cat ne dorim. Si asta e o suferinta cu care trebuie sa traiesti in fiecare zi.